Sf. Eugen a avut întotdeauna o tandră devoţiune pentru Maria, pe care a transmis-o credincioşilor. Intuiţiile sale şi experienţele mariane se situează în acte ecleziale mariane. Aşa că, puţin câte puţin, şi-a dat seama de locul Mariei în Congregaţie. 
Era în 15 august 1822, când după proce siunea cu statuia Fecioarei Maria pe străzile din Aix, Eugen a experimentat darul surâsului Mariei. Tocmai când era în dubiu viitorul Congregaţiei din cauza plecării tovarăşilor şi a presiunii episcopilor, Fecioara l-a făcut să înţeleagă că familia oblată avea un viitor şi că poseda mijloace potrivite pentru sfinţirea membrilor săi. 
Când se pregătea să celebreze sărbătoarea Imaculatei în 1825, la Roma, a înţeles că trebuia să dea numele Mariei Imaculate Congregaţiei sale. Tot la Roma, la proclamarea Neprihănitei Zămisliri, în 1854, a văzut în Maria modelul Bisericii şi Congregaţiei. 
Fiilor săi care vor dori să-i continue opera, le-a dat aproape un ordin: „O vor avea întotdeauna ca mamă”.