Baza sportivă Sf. Eugen‎ > ‎Omisat‎ > ‎

Ştiri

Pr. Sante Ronchi pleacă în Venezuela

postat 6 dec. 2014, 01:40 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 6 mar. 2015, 01:14 ]

Părintele Sante Ronchi azi a plecat de la Mănăstirea Sf. Eugen cu trei valize. De obicei, când acestea sunt foarte mari înseamnă că este vorba de o călătorie foarte lungă, mai ales în cazul acesta destinația fiind Venezuela. Totuși, pentru o perioadă pr. Sante va rămâne în Europa, mai întâi în Italia pentru câteva săptămâni de concediu în familie iar după aceea în Spania pentru a studia limba. Acest timp ar putea să se prelungească ulterior până când va primi viza pentru a intra în Venezuela. În ceea ce-l priveşte pe pr. Sante a făcut deja tot ceea ce este necesar timp de o lună la Roma, întocmind toate actele necesare prevăzute de legea venezuelană pentru o ședere mai lungă. De fapt părintele este obișnuit cu aceste demersuri pentru că acum câțiva ani a fost destinat pentru Indonezia și în așteptarea vizei a fost trimis la Messina pentru o perioadă de scurtă durată. Nici până în ziua de azi n-a primit-o de aceea a rămas în Italia și după aceea a venit în România. Probabil că dacă se va întâmpla același lucru va fi destinat pentru o misiune unde se vorbește limba spaniolă, tot din America Latină.

Misiunea Oblată în Venezuela a fost întemeiată de către Oblații din Spania în luna decembrie 1990 în localitatea Casigua al Cubo, nu prea departe de orașul Machiques, în zona nord-vest a Venezuelei, aproape de marele lac Maracaibo.

Actualmente misiunea este alcatuită din 9 Oblați: trei spanioli, doi congolezi, doi venezueleni și un polonez împreună cu Mons. Ramiro Dìaz in orașul Machiques care, fiind episcop emerit, continuă să slujească în parohiile aparținute la Vicariatul lui până in 2011. Cele două comunități care fac parte din misiune sunt implicate în pastorala parohială. Una se află la Palo Gordo, în oraşul di San Cristòbal din regiunea de Táchira, unde în luna februarie a.c. a început protestul împotriva guvernului care a îngrijorat opinia publică internaţională. Cealaltă comunitate este așezată în regiunea Barinas, orașul Santa Barbara.

Părintele Sante a ajuns în România pe 18 septembrie 2006 și în ultimii șase ani a fost superiorul misiunii activând în toate domeniile de animare promovate de comunitate precum predicarea în diferite contexte, misiuni populare, tabere și campusuri. Deşi bagajele sunt mari, părintele Sante a mai lăsat câteva lucruri la Mănăstirea sf. Eugen împreună cu tot ceea ce a dăruit. Nu numai pentru toate acestea îl însoțește un sentiment de mulțumire ci și pentru că plecarea către o altă țară și alt neam îi permite comunității oblate din România să fie o ușă deschisă către misiunea universală.

Îmi pare bine

postat 23 mar. 2013, 14:39 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 24 mar. 2013, 02:45 ]

În ajunul Duminicii Floriilor, sâmbătă 23 martie, în decanatul de Craiova s-a organizat o întâlnire a tinerilor, având ca slogan ”Îmi pare bine!”. De aici se deduce faptul ca unul din obiectivele întâlnirii era acela de a le oferi tinerilor din decanat posibilitatea de a se cunoaște mai bine între ei. La această întâlnire care s-a ținut în parohia Toți Sfinții din Craiova au participat un număr de aproximativ o suta de tineri.

Întâlnirea s-a deschis cu un salut din partea organizatorilor pentru reprezentanții tuturor parohiilor din decanat și a continuat cu un moment intens de cateheză prezentat de către episcopul auxiliar de București, presfințitul Cornel Damian pe tema “A fi misionari, înseamnă înainte de toate a fi ucenici ai lui Cristos”. Tema și alte puncte de reflecție presentate cu această ocazie au fost inspirate din mesajul fostului Papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta.

Inspirându-ne din mesajul fostului Papă și lăsându-ne conduși de cele spuse de pastorul nostru Cornel Damian am încercat împreună să înțelegem mai bine ce înseamnă a fi misionari, cum putem să îl vestim pe Cristos semenilor noștri și nu în ultimul rând ce înseamnă a fi ucenici ai lui Cristos. Ca și introducere la cateheză episcopul s-a folosit de imaginea statuii imense care veghează deasupra orașului Rio de Janeiro, Isus cu brațele deschise, pentru a sublinia primirea calduroasă pe care Dumnezeu, în marea sa milostivire, o are față de toți oamenii. ”A fi misionari înseamnă a-L mărturisi pe Cristos”, ne spunea episcopul, și această marturie a credinței noastre trebuie să fie o mărturie că noi tinerii credem în Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Cunoscând care este credința Bisericii și dorind să fim ucenici ai lui Isus, ajutați de Sfântul Duh vom reuși să fim cu adevărat misionari. Cu ajutorul Duhului Sfânt, învățând să vorbim cu Dumnezeu, vom reuși să și vorbim altora despre Dumnezeu.

Tot în această zi am avut ocazia de a ne întreba cu toții “Cine ne-a transmis credinţa?”. Știm că la Botez, fiecare primește credința din partea lui Dumnezeu, este un dar pe care Dumnezeu ni-l face, un dar pe care trebuie să îl conservăm în inima noastră și pe care trebuie să îl dăruim altora. Fericitul Ioan Paul al II-lea scria: “Credinţa se întăreşte dăruind-o” (Redemptoris missio, 2). Lăsându-ne conduși de aceleași gânduri dedicate tinerilor ce se pregătesc pentru Ziua Mondială a Tinerilor de la Rio, am încercat să ne întoarcem puțin în trecutul istoriei noastre pentru a vedea cum s-a transmis credința, cum a ajuns până la noi, pentru a putea și noi la rândul nostru să o transmitem mai departe. Pentru a realiza acest lucru ne-a ajutat părintele Elio Filardo omi printr-o presentare dinamică și sintetică a fostelor întâlniri de tineri din decanatul de Craiova.

Într-un alt moment de reflecție, animat de părintele Lucian Bosoi omi, am încercat să vedem în concret ce înseamnă să raspunzi unei chemări din partea lui Dumnezeu. ”A evangheliza înseamnă a duce altora Vestea Bună a mântuirii şi această Veste Bună este o persoană: Isus Cristos”. Așa vorbește fostul Papă tinerilor de astăzi. Dar cine sunt acești ”altora”, cine sunt destinatarii misiunii de evanghelizare? Pot fi popoarele îndepărtate care nu au auzit niciodată de Isus Cristos, persoane care și-au părăsit credința renegându-l pe Cristos sau poate prietenul, colegul cu care te vezi în fiecare zi. Prin prezentarea câtorva vocații de misionari și misionare am putut vedea cum Vestea cea Bună poate ajunge la toate persoanele, până la marginile pământului, realizându-se astfel îndemnul lui Isus: “Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile” (cf. Mt 28,19).
Întâlnirea s-a conclus cu un scurt moment de rugăciune în biserică. Dat fiind faptul că anul acesta este un an dedicat credinței, vizitând biserica Toți Sfinții din Craiova și îndeplinind cerințele prevazute de legile bisericești, toți participanții la această întâlnire au avut ocazia de a primi indulgență plenară. Încărcați de multe daruri spirituale și cu binecuvântarea episcopului fiecare s-a întors la casa lui. Unii pentru a-și continua misiunea pe care au primit-o de la Dumnezeu, alții pentru a-și continua căutarea.

Ziua aterizării

postat 28 oct. 2012, 12:09 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 28 oct. 2012, 12:09 ]

Doi oblaţi români azi au aterizat în ţările unde au fost trimişi în misiune.
Părintele Lucian Bosoi a aterizat la Bucureşti cu avionul provenind din Italia. Acolo a trăit ultimii doi ani în cadrul comunităţii de formare din Vermicino (Frascati) unde, până acum, a fost angajat cu terminarea studiilor de licenţă în Teologia Pastorală, cu specializare în Teologia Educației. Evident că nefiind alte comunități oblate pe teritoriul Romaniei, pr. Lucian va face parte din Mănăstirea Sf. Eugen.
Celălalt oblat, fr. Valentin Vrînceanu, care mai târziu, spre seară, a aterizat la Roma, în ultimele luni a fost la Mărăcineni, unde a dat o mână de ajutor la întreţinerea clădirilor şi a contribuit la activităţi pe care comunitatea le-a realizat. Fratele Valentin în Italia va deveni membru al comunităţii Casei Provinciale din Vermicino.
Amândoi, fr. Valentin şi pr. Lucian, în această zi specială au avut posibilitatea să se întâlnească şi să se salute la Aeroportul Henri Coandă Bucureşti. La aceeaşi oră, episcopii şi Sf. Părinte Benedict al XVI-lea erau adunaţi la Roma pentru încheierea Sinodului care s-a ocupat de “noua evanghelizare”, o misiune care va fi prioritară chiar pentru cei doi misionari care vor fi solicitaţi mai concret să „aterizeze” zilnic pe terenul poporului la care au fost trimişi.


Oblaţi români vor sluji în Provincia Mediteraneană

postat 21 mai 2012, 04:57 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 21 mai 2012, 04:57 ]


Trei Oblaţi au fost trimişi în misiune în cadrul Provinciei Mediteraneene: pr. Lucian Marius Bosoi, fr. Valentin Florin Vrînceanu şi pr. Vincenzo Macchia. Destinaţia le -a fost anunţată direct de către pr. Louis Lougen, Superiorul General al Misionarilor Oblaţi ai Mariei Imaculate, în cadrul celebrării de inaugurare a noii Provincii Mediteraneene care s-a desfăşurat pe 20 mai la Frascati (Italia).

Aceşti trei Oblaţi sunt primul cadou pe care îl primeşte noua Provincia Mediteraneană născută prin unirea Provinciei de Spania cu Provincia de Italia. Astfel se măreşte teritoriul în care sunt răspândite comunităţile oblate încredinţate grijii pr. Alberto Gnemmi, înscăunat chiar ieri în timpul aceleaşi celebrări. Oblaţii din această Provincie vor fi in slujba bisericii şi a oamenilor care se află nu numai pe teritoriului Italiei, şi al Spaniei ci și pe cel al Guineei Bissau, României, Saharei, Sengalului, Uruguayului şi Venzuelei.

De aceea noul Consiliu Provincial va stabili destinaţia ulterioară pentru cei trei Oblaţi. Numai atunci vor focaliza mai bine bucăţica de pământ a ţării unde vor contribui la misiunea universală a bisericii.

Consacrarea perpetuă a lui Valentin Florin Vrînceanu OMI

postat 17 apr. 2012, 07:17 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 17 apr. 2012, 08:31 ]

Parohia Naşterea Sf. Fecioare Maria din Huşi Corni, duminică 15 aprilie 2012, s-a bucurat s-o primească în biserica lui Cristos pe Antonia Denisa, care în timpul sf. Liturghii de la 9,30 a fost botezată de către pr. Lucian Bosoi, OMI. După celebrare, această nou-născută, întorcându-se spre casă împreună cu părinţi săi s-a întâlnit în curtea bisericii cu un alt botezat ca şi ea, Valentin Florin Vrînceanu. Acesta a primit şi el botezul de mic, iar crescând a trăit această consacrare în Congregaţia Misionarilor Oblaţi ai Mariei Imaculate. Şi dacă Antonia Denisa îşi trăia în mod inconştient primele clipe de viaţă creştină, fr. Valentin se pregătea să spună cu o oră mai târziu un „da” definitiv acelui Isus cu care a fost făcut una în ziua botezului.
Iată că la ora 11,00 la începutul, Sf. Liturghii pr. Benone Butacu OFMConv., paroh la Biserica Naşterea Sf. Fecioare Maria, adunată pentru celebrarea pascală a Duminicii Milostivirii a explicat semnificaţia evenimentului pentru Valentin şi de asemenea pentru întreaga parohie. Acestui cuvânt de introducere adresat celor de faţă i-a fost alăturat și salutul către Misionarii Oblaţi ai Mariei Imaculate veniţi fie din Romania fie din Italia şi rudelor fratelui Valentin.
Părintele Sante Ronchi, superiorul misiunii Oblate în Romania, a prezidat Litughia euharistică, iar la predică, reluând textul Evangheliei care vorbeşte despre apostolul Toma care şi-a dorit să pună degetul lui în plăgile lui Isus, a zis că putem „să punem şi noi mâna în 
coasta lui, să punem şi noi degetul în locul cuielor pentru că mai mulţi fraţi ai noştri au fost răniţi în viaţă; poate şi noi ducem în trupul nostru rănile vieţii, iar dacă noi le recunoaştem, dacă noi le atingem şi dacă noi ne ajutăm pentru că ne dăm seama de acest lucru, iată că acest om care suferă este Isus Cristos. Aşa ne-a spus el ‘când mie mi-a fost sete, când mi-a fost foame, când eram bolnav, eram eu’. Şi noi am atins locul cuielor în fraţii noştri şi l-am întâlnit pe Isus. Aşa vrea să facă şi fr. Valentin. Să meargă între oameni să-şi dea seama de suferinţele lor. Şi poate să nu facă nimic altceva decât să fie lângă oamenii care suferă”.
Aceasta de fapt este misiunea unui creştin şi mai cu seamă a unui frate oblat consacrat, care doreşte să-l recunoască pe Isus printre oamenii de astăzi.
Imediat după predică a urmat ritul consacrării în care pr. Salvatore D’Orto, delegatul Superiorului General, a primit voturile pe viaţă pe care fr. Valentin le-a pronunţat cu ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea pr. Salvatore i-a înmânat fr. Valentin crucea oblată, medalia Sf. Fecioare Maria împreună cu Constituţiile şi regulile.
La sfârşitul Sf. Liturghiei fr. Valentin a mărturisit bucuria sa prin cuvinte de mulţumire adresate tuturor celor care l-au ajutat pe parcursul vieţii. „Mulţumesc lui Dumnezeu pentru această pace – a spus fr. Valentin – pentru ca nu mă simţ foarte emoţionat ci mă simt liber să vorbesc şi să mărturisesc iubirea lui Dumnezeu în viaţa mea şi să-i ajut pe cei de lângă mine să cunoască această dragoste şi
această iubire a lui Dumnezeu”. Această pace cu care cel înviat s-a prezentat la ai săi s-a aşezat și în inimă fratelui Valentin, iar puţin mai înainte în viaţa Antoniei Denisa şi se răspândeşte fără măsură când cei care au fost consacraţi prin botez ating rănile semenilor.

Valentin Vrînceanu, oblat şi frate în slujba misiunii

postat 30 mar. 2012, 08:07 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 1 mai 2012, 22:39 ]

La mănăstirea sf. Eugen a apărut un steag nou cu dungi albe şi albastre care se retrag lăsând un colţ pentru un soare mare, de un galben strălucitor, dotat cu ochi, buze şi nas. Acest steag, împreună cu melodiile latino-americane, iarba mate şi un pic de accent castilian, au fost aduse de fr. Valentin Vrînceanu din Uruguay unde a petrecut un an de misiune.

Pe 26 octombrie 2010 a plecat în Uruguay şi în această ţară a fost primit de către o comunitate din Cerro de Montevideo alcătuită din persoane care de care mai diferite aşa cum este obiceiul în toate comunităţile oblate. În Uruguay fr. Valentin s-a ocupat de întreţinerea centrelor educative ale Oblaţilor din această locaţie, Colegiu San Jose, Centrul Educativ Talitakum, două Grădiniţe, precum şi de celelalte structuri. În acest mediu misionar şi în cadrul comunităţii, „m-au ajutat să dezvolt - zice fr. Valentin - toate, sau aproape toate aspectele importante din viața unui frate în formare. În acest an am descoperit multe calităţi dar şi limite şi am încercat să le accept şi să le fructific în aşa măsură încât să pot desfăşura misiunea mea cu eficacitate. De asemenea în acest an am putut să verific capacităţile mele tehnice, să experimentez până unde pot să ajung, care sunt lucrurile care îmi reuşesc cel mai bine care sunt cele pentru care trebuie să investesc mai mult pentru a dezvolta calitatea şi care sunt cele la care trebuie să renunţ pentru că nu sunt de competența mea. Am simţit şi interesul de fi chemat să duc vestea cea bună nu numai prin cuvintele mele dar mai ales prin slujirea mea tehnică realizată cu calitate. Din punct de vedere pastoral m-am ocupat de animarea grupului de tineri din Parohia San Rafael, dar am dat şi o mana de ajutor în pastorația colegiului. Pentru a-i înţelege mai bine pe tinerii din Montevideo am urmat şi un curs de pastorație a tineretului organizat de Arhiepiscopia de Montevideo”.

Fratele Valentin s-a întors din Uruguay pe 27 noiembrie 2011 cu ceva în inima, o dorinţă, „dorinţa de a-i dărui toată viata lui Dumnezeu pentru a răspunde la acea iubire primordială pe care El o are pentru mine. În toţi aceşti ani am experienţa seriozităţii şi măreţiei proiectului pe care Dumnezeu îl are pentru mine. Sunt bucuros că pe tot acest parcurs am putut să mă descopăr pe mine însumi ca om cu calităţi şi defecte dar întotdeauna încrezător în harul lui Dumnezeu, având în inimă dorinţa de a privi lumea cu ochii lui Isus Răstignit. Sunt bucuros şi 'orgolios' să pronunţ acest 'Da' în fața lui Dumnezeu şi să consacru toata viața mea Lui, pentru a fi un instrument care să poată întâlni, încuraja, vindeca şi susţine pe cei săraci, fraţii mei cei mai iubiţi de către Dumnezeu şi de către Mireasa sa, Biserica".

Fratele Valentin s-a născut la Huşi în 1979 şi este cel mai mare dintre cei cinci fraţi şi o sora. Se consideră norocos că aparține unei familii mixte: tatăl sau, Anton, fiind ortodox , iar mama Cecilia, catolică. Astfel fr. Valentin a trăit o experienţă bogată din punct de vedere ecumenic , începând cu mediul familial. Copilăria a petrecut-o în trei locuri diferite: Arsura (Vaslui), Dagâţa (Iaşi) şi Huşi. Fiind fratele cel mai mare dintre toţi fraţii a trebuit să se ocupe pe alocuri şi de cei mai mici.

La terminarea școlii generale a urmat cursurile unei şcoli complementare cu profil tâmplărie şi un liceu de construcţii. Între aceste două perioade de şcolarizare a lucrat la Bucureşti ca tâmplar de întreţinere; chiar în acea perioadă a trecut printr-o încercare: „simţeam că viața mea nu îşi găsea rostul; orice făceam nu mă mulţumea şi nu îmi dădea nici o satisfacţie. Mi se părea că viaţa mea dădea faliment, chiar înainte ca ea să înceapă cu adevărat. Simţeam că am nevoie de ceva diferit, de ceva care să mă determine să cred că sunt în spaţiul meu, dar nu ştiam ce”.

Exact în perioada aceea, fr. Valentin le-a cunoscut pe Surorile Săracilor lui Don Morinello, care în vara anului 1999 i-au propus o experienţa vocaţională la Oblati. După câteva zile de discernământ şi sfaturi cu părinţii lui, a răspuns pozitiv şi a dorit să-l întâlnească pe pr. Tonino Camelo omi, care i-a confirmat invitaţia.

La data de 25 septembrie 1999 a ajuns în Piteşti şi după o perioadă de experienţă vocaţională, timp de doi ani, în toamna anului 2001, a cerut să fie admis la prenoviciat. Pe 8 septembrie 2002 a urmat noviciatul în două perioade. În ceea de a doua, petrecută la Roman, fr. Valentin a intrat în legătură cu novici din alte congregaţii religioase, iar pe 29 mai 2004 a făcut primul pas în viața de Misionar Oblat al Mariei Imaculate depunând primele voturi.

După primele voturi a fost fie la Roman fie la Mărăcineni, unde a urmat unele cursuri formative dând, în acelaşi timp, o mână de ajutor la construcţia casei. În octombrie 2008 a plecat în Italia pentru continuarea formării umane şi spirituale.

Dorinţa cu care Valentin a venit din Uruguay, anume de a fi un frate consacrat evanghelizării a fost confirmată și de superiori. De aceea, duminică 15 aprilie 2012 la ora 11,00 în Parohia Naşterea Sf. Fecioare Maria din Huşi Corni, fr. Valentin Florin Vrînceanu va depune voturile perpetue.

Toti, totul şi întotdeauna în misiune

postat 20 oct. 2011, 07:06 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 20 oct. 2011, 09:02 ]

Este un mesaj adresat tuturor creştinilor din lume, scris de Sf. Părinte Benedict al XVI-lea cu privire la Ziua Mondială a Misiunilor 2011. Aceasta se celebrează pe 23 octombrie, totuşi acest text care atinge un aspect esenţial al Bisericii, anume atitudinea misionară, poate a ajuns cu greu în căsuţa de e-mail. Mai uşor de găsit pe internet, tradus în multe limbi, mesajul pomeneşte mersul apostolilor după întâlnirea cu cel Înviat fie spre restul fraţilor fie spre lumea întreagă care până astăzi, totuşi, încă nu a fost atinsă în întregime. Acest lucru se realizează gradual, de aceea Biserica „se înrădăcinează în locuri determinate pentru a merge mai departe”, scrie Sf. Părinte. Şi astăzi se întâmplă că această atenţie asupra tuturor popoarelor trebuie armonizată cu grija faţă de „ceata celor care, deşi au primit vestirea Evangheliei, au uitat-o şi au abandonat-o, nu se mai recunosc în Biserică; şi multe locuri, chiar în societăţi în mod tradiţional creştine, sunt astăzi refractare ca să se deschidă la cuvântul credinţei”.
Ziua Mondială a Misiunilor care se celebrează în fiecare an „este o ocazie preţioasă pentru a ne opri ca să reflectăm dacă şi cum răspundem la vocaţia misionară; un răspuns esenţial pentru viaţa Bisericii”. De aceea zilele misionare la Craiova, în parohia romano-catolică Înălţarea Sf. Cruci, pe 23 octombrie şi pe 30 la Caracal, în parohia Inima Neprihănită a Mariei, animate de Misionari Oblaţi ai Mariei Imaculate, vor fi o invitaţie la reflecţie asupra acestei chemări la misiune. În această perspectivă poate să fie văzută şi hirotonirea întru preoţie a lui Lucian Bosoi OMI, pe 1 octombrie la Piteşti, chiar în ziua Sfintei Tereza a Pruncului Isus, patroana misiunilor. Acest Oblat a răspuns la chemarea misionară dându-şi disponibilitatea pentru ministerul preoţesc.
Deşi Sf. Părinte nu s-a adresat personal nimănui, faptul de a fi botezat are drept consecinţă implicarea în misiunea bisericii. Fiecărui creştin îi este încredinţat un dar, o misiune şi actual o întrebare care sună astfel: „dacă şi cum răspund şi eu vocaţiei misionare?”.
Pentru a stimula contribuţia fiecăruia la această reflectare, şi mai ales la misiune, cine doreşte poate să scrie pe formularul afişat pe această pagină prenumele de botez care îl identifică personal în faţa bisericii şi misiunea concretă pe care o desfăşoară în lume ca şi creştin.
Răspunsurile afişate pot să fie accesate clicând aici, astfel se va întări conştiinţa ca şi cum Tatăl l-a trimis pe Isus, aşa şi el trimite pe fiecare creştin împreună cu toţi ceilalţi.

Care este misiunea ta?


‎‏‎‎‎‎‎‏‎‎‎‎‎‎‎‎‎‎‏‎‎‏‎‎‎‏‏‏‏‏‏‏‏‏‎‏‎‏‎‎‏‎‎‏‎‎‏‎‎‏‏‏‎‎‏‎‎‎‏‏‎‎‏‎‏‏‎‎‏‏‎‏‏‎‎‎‏‎‏‏‏‎‎‏‏‏‎‏‏‎‎‏‎‏‎‎Hirotonirea întru preoţie a lui Lucian Marius Bosoi OMI

postat 2 oct. 2011, 10:18 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 2 oct. 2011, 10:45 ]

Lucian Marius Bosoi OMI este preot! A fost consacrat pe 1 octombrie prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de hirotonire a PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti. Liturghia Euharistică în cursul căreia s-a ţinut rânduială de hirotonire a început la ora 11,00 în biserica Ss. Apostoli Petru şi Paul din Piteşti.
Adunarea liturgică a fost îmbogăţită de oameni proveniţi din alte judeţe şi din străinătate care au dorit să fie martorii acestui moment de har pentru pr. Lucian. Printre aceştia a fost şi pr. Nicola Parretta, superior provincial, însoţit de Oblaţi, preoţi şi seminarişti, precum şi de laici şi prieteni.
Iar familia de sânge a lui pr. Lucian s-a regăsit la Piteşti: părinţii, Dumitru şi Ana Bosoi, au venit din Huşi, şi fiica, Mădălina, din Italia. Au participat preoţii din decanatul de Craiova şi din alte oraşe din Arhidieceza de Bucureşti, şi de mai departe precum pr. Benone Butacu OFMConv., paroh la Parohia Naşterea Maicii Domnului din Huşi. Deci, biserica parohială mică de la sine, datorită acestei adunări numeroase, s-a făcut neîncăpătoare.
Preasfinţitul Cornel la predica a zis că „pentru a fi un autentic predicator al Cuvântului, preotul trebuie să fie înainte de toate un ascultător asiduu al Cuvântului lui Dumnezeu. Înainte de a predica el trebuie să asculte acest Cuvânt, şi când preotul predică Cuvântul pe care îl vesteşte răsună pentru el ca ucenic care îl ascultă pe învăţătorul său. Cuvântul lui Dumnezeu pronunţat fără ascultare, fără credinţă sau fără conştiinţă nu poate să facă altceva decât să împietrească inimile, chimval zângănitor, spune sf. Paul. Un cuvânt al unui preot spus fără credinţă împietreşte inima celor care ascultă, dar ceea ce este mai grav este faptul că împietreşte şi inima predicatorului”. Aşadar pr. Lucian, primind darul preoţiei este chemat să-şi reînnoiască permanent credinţa prin ascultarea zilnică a Domnului.
Rânduiala de hirotonire s-a desfăşurat în mod obişnuit şi după impunerea mâinilor de către episcop pe capul pr. Lucian, toţi preoţii prezenţi, la rândul lor au făcut acelaşi lucru. Printre aceştia a fost şi pr. Vincenzo Macchia, Oblatul care pe 8 decembrie 2010 a depus voturile perpetue împreună cu pr. Lucian. Amândoi, mai târziu, pe 8 ianuarie 2011, au fost hirotoniţi diaconi la Cosenza (Italia), totuşi pe 24 septembrie pr. Vincenzo fiind consacrat preot la Napoli a trecut mai devreme linia de hirotonire.
Privind evenimentul din această perspectivă, lumea din biserică ar putea fi considerată că fiind mulţimea care se înghesuie în preajma liniei de finiş a unei curse sportive pentru a vedea cine soseşte mai devreme, sau cel puţin cine ajunge până la capăt. Evanghelia totuşi învaţă că ucenicii lui Isus odată ce au fost chemaţi nu s-au aşezat la umbra unui copac, dar au mers, au mers după Isus. De aceea ar fi mai corespunzător a gândi că ieri lumea s-a adunat în proximitatea liniei de start, aşteptând să coboare Duhul Domnului asupra unui bărbat ca să fie gata pentru a coopera cu toţi ceilalţi creştini la realizarea misiunii apostolice. Astfel precum pe 1 octombrie a început luna misionară, tot pe 1 octombrie Duhul Domnului a coborât asupră pr. Lucian ca să fie preot pe linia de start.

Pelerinajul Sf. Eugen

postat 3 mar. 2011, 08:07 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 6 mar. 2011, 10:29 ]

La vârsta de 150 de ani Eugen de Mazenod pleacă în pelerinaj. Începând cu data de 6 martie 2011 Eugen însoţit de copii lui, Misionarii Oblaţi ai Mariei Imaculate, va colinda parohiile romano-catolice.
Vârstă ar fi o piedică, dar este cu totul altceva fiindcă pe 21 mai 2011 Eugen va împlini 150 de ani de când s-a născut pentru cer. De aceea acest om care în 1816 a întemeiat Congregaţia Misionarilor Oblaţi ai Mariei Imaculate, şi mai târziu a fost episcop de Marsilia; recent pe 3 decembrie 1995 a fost proclamat sfânt de câtre Papa Ioan Paul al II-lea şi va sărbători acest eveniment vizitând comunităţile creştine din România.
Prima etapă a acestui pelerinaj va fi parohia romano-catolică „Maica Îndurerată” pentru că acolo Eugen a inspirat iniţiativă. Oblaţii pe 24 octombrie 2010 se aflau în această parohie cu ocazia zilei misionare mondiale când, prin diferite împrejurări, şi-au dat seamă că nu programaseră nimic pentru a-l sărbători pe tatăl lor care acum 150 de ani se mutase pe pământul dumnezeiesc. De aceea este drept ca prima oprire a pelerinajului să fie la Bucureştii Noi.
Un astfel de vizitator, cel puţin pentru că este un sfânt, ar putea să dea emoţii. De fapt Eugen nefiind foarte cunoscut, poate pentru că nu a fost un mare făcător de minuni, ar trebui să fie primit cu mai multă sobrietate, chiar ca un pelerin. Pentru a satisface curiozitatea oamenilor, înainte de Sf. Liturghie, un filmuleţ vă povesti despre Eugen şi în timpul predicii un misionar va pune accentul asupra unui aspect al vieţii lui.
După ce lumea îl va primi şi îl va cunoaşte pe acest pelerin misionar va fi timpul mijlocirii pentru nevoile lumii, mai ales ale familiilor în dificultate. El care a trecut prin suferinţele şi provocările unei familii dezmembrate către o viaţă de sfinţenie poate să mijlocească pentru cele în dificultate. De aceea la sfârşitul Liturghiei adunarea se vă adresa lui printr-o litanie iar la încheiere se va da binecuvântarea solemnă cu moaştele Sf. Eugen.
Acest pelerin are ceva de spus şi copiilor, astfel că după celebrarea Sf. Liturghii şi ei vor fi invitaţi la o întâlnire mai apropriată cu persoana lui. Eugen din copilărie, fără să trădeze simplitatea unui băieţel, a ştiut să-i dezorienteze evanghelic şi pe cei din jur cu iniţiative neaşteptate.
Pelerinajul Sf. Eugen pană pe 15 mai 2011 în fiecare duminică, exceptând duminica Floriilor şi Paştele, se va opri într-o parohie din oraşele de Bucureşti, Ploieşti, Târgovişte, Braşov, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin, Craiova şi Slatina.
Deci, este timpul de plecare! Eugen se pare ca este nerăbdător şi Oblaţii sunt aproape gata.

Program

6 martie – Bucureşti
Parohia romano-catolică Maica Îndurerată

13 martie – Ploieşti
Parohia romano-catolică Cristos Rege

20 martie – Târgovişte
Parohia romano-catolică Sf. Francisc

27 martie – Braşov
Parohia romano-catolică Sf. Cruce

3 aprilie
Râmnicu Vâlcea – Parohia romano-catolică Sf. Anton de Padova
Sibiu – Parohia romano-catolică Sf. Treime

10 aprilie – Târgu Jiu
Parohia romano-catolică Sf. Ioan de Capistrano

1 mai – Drobeta Turnu Severin
Parohia romano-catolică Sf. Fec. Neprihănit Zămislită

8 mai  – Craiova
Parohia romano-catolică Înălţarea Sf. Crucii

10 mai – Piteşti
Parohia Sfinţii Apostoli Petru şi Paul

15 mai – Slatina
Parohia romano-catolică Naşterea Sfintei Fecioare Maria

Doi Oblaţi hirotoniţi diaconi

postat 10 ian. 2011, 00:07 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 10 ian. 2011, 10:46 ]

Pe 8 decembrie 2010 Lucian Marius Bosoi şi Vincenzo Macchia erau la Cocciano în haine călugăreşti oblate şi sâmbăta 8 ianuarie 2011 la ora 18,00 se aflau la Cosenza îmbrăcând o albă în biserica Sf. Dominic. Era de faţă şi episcopul locului, ÎPS Mons. Salvatore Nunnari, arhiepiscop mitropolit de Cosenza-Bisignano şi administrator apostolic de Lungro care a prezidat celebrarea de hirotonire diaconală a celor doi Oblaţi. Cadrul liturgic al solemnităţii Botezului Domnului în care Isus Cristos se manifestă ca slujitor al lui Dumnezeu sugerează pregnanţa misionară a diaconatului. Lucian şi Vincenzo sunt chemaţi să anunţe săracilor vestea cea bună precum a făcut Domnul după ziua botezului său. 
Arhiepiscopul a început predica spunând: „îmi place să fac să răsune în această biserică, unde râuri de har curg prin lucrarea misionară a Oblaţilor ai Mariei Imaculate, ecoul testamentului Sfântului Eugen de Mazenod: ‚între voi, caritatea, caritatea şi în afară zelul pentru mântuirea sufletelor”. Mons. Nunnari a precizat cât „de actual să fie acest strigăt al inimii lui Eugen” care exprimă inima Bisericii şi slujirea evanghelizării adresată tuturor popoarelor. „Fără iubire reciprocă nu este spirit de familie şi fără familie nu este Biserică” şi a mai adăugat „fără iubirea familiei nu suntem buni de nimic şi prin această iubire casa devine raiul pe pământ. […] De acest spirit veţi umple oameni şi locuri unde Domnul vă va trimite prin ascultarea faţă de superiori voştri”. 
De fapt dacă tot se vorbeşte de loc Lucian şi Vincenzo pentru a ajunge la Biserica Sf. Dominic şi la acest moment de har au făcut 500 de km. Atât este de la Frascati până la Cosenza unde anul trecut Vincenzo şi-a trăit experienţa pastorală. În cadrul comunităţii oblate a activat în misiunea tineretului care se desfăşoară în dieceza învecinată de Sf. Marco Argentano şi în oraşul Cosenza a colaborat cu pastoraţia tineretului. 
Deci Oblaţii nu au ales biserica Sf. Dominic ca să fie hirotonirea pentru că este un lăcaş frumos din anul 1400 unde mulţi tineri au ambiţia de a celebra căsătoria lor. Motivul este misiunea, faptul de a putea împărtăşi o bucurie atât de mare cu persoanele la care Oblaţi sunt trimişi. Este evident, atunci, că la hirotonirea lui Lucian şi Vincenzo a participat o familie bisericească care creşte însufleţită de iubirea reciprocă. 
Înalt Preasfinţitul le-a mai urat ceva lui Lucian şi Vincenzo: „aduceţi-vă aminte că ceea ce azi vă este încredinţat, funcţia ministerială sau diaconia, va rămâne ca bază şi temelie a întregului minister care vă va fi încredinţat după hirotonirea prezbiterală. Fără acest spirit nu este putere în Biserica nici nu se justifică ministerul ierarhic”. 
Deci pentru pr. Lucian Marius Bosoi şi pr. Vincenzo Macchia urmează ministerul preoţiei. Probabil, dacă şi pentru această ocazie se va stabili locul urmărind criteriile adoptate până acum cei doi ar trebui să zboare în Senegal, fiind un mediu semnificativ pentru pr. Lucian. Totuşi înainte de a rezerva un bilet de avion, mai bine să ajungă invitaţia.

1-10 of 30