Părintele Sante Ronchi azi a plecat de la Mănăstirea Sf. Eugen cu trei valize. De obicei, când acestea sunt foarte mari înseamnă că este vorba de o călătorie foarte lungă, mai ales în cazul acesta destinația fiind Venezuela. Totuși, pentru o perioadă pr. Sante va rămâne în Europa, mai întâi în Italia pentru câteva săptămâni de concediu în familie iar după aceea în Spania pentru a studia limba. Acest timp ar putea să se prelungească ulterior până când va primi viza pentru a intra în Venezuela. În ceea ce-l priveşte pe pr. Sante a făcut deja tot ceea ce este necesar timp de o lună la Roma, întocmind toate actele necesare prevăzute de legea venezuelană pentru o ședere mai lungă. De fapt părintele este obișnuit cu aceste demersuri pentru că acum câțiva ani a fost destinat pentru Indonezia și în așteptarea vizei a fost trimis la Messina pentru o perioadă de scurtă durată. Nici până în ziua de azi n-a primit-o de aceea a rămas în Italia și după aceea a venit în România. Probabil că dacă se va întâmpla același lucru va fi destinat pentru o misiune unde se vorbește limba spaniolă, tot din America Latină.

Misiunea Oblată în Venezuela a fost întemeiată de către Oblații din Spania în luna decembrie 1990 în localitatea Casigua al Cubo, nu prea departe de orașul Machiques, în zona nord-vest a Venezuelei, aproape de marele lac Maracaibo.

Actualmente misiunea este alcatuită din 9 Oblați: trei spanioli, doi congolezi, doi venezueleni și un polonez împreună cu Mons. Ramiro Dìaz in orașul Machiques care, fiind episcop emerit, continuă să slujească în parohiile aparținute la Vicariatul lui până in 2011. Cele două comunități care fac parte din misiune sunt implicate în pastorala parohială. Una se află la Palo Gordo, în oraşul di San Cristòbal din regiunea de Táchira, unde în luna februarie a.c. a început protestul împotriva guvernului care a îngrijorat opinia publică internaţională. Cealaltă comunitate este așezată în regiunea Barinas, orașul Santa Barbara.

Părintele Sante a ajuns în România pe 18 septembrie 2006 și în ultimii șase ani a fost superiorul misiunii activând în toate domeniile de animare promovate de comunitate precum predicarea în diferite contexte, misiuni populare, tabere și campusuri. Deşi bagajele sunt mari, părintele Sante a mai lăsat câteva lucruri la Mănăstirea sf. Eugen împreună cu tot ceea ce a dăruit. Nu numai pentru toate acestea îl însoțește un sentiment de mulțumire ci și pentru că plecarea către o altă țară și alt neam îi permite comunității oblate din România să fie o ușă deschisă către misiunea universală.

În ajunul Duminicii Floriilor, sâmbătă 23 martie, în decanatul de Craiova s-a organizat o întâlnire a tinerilor, având ca slogan ”Îmi pare bine!”. De aici se deduce faptul ca unul din obiectivele întâlnirii era acela de a le oferi tinerilor din decanat posibilitatea de a se cunoaște mai bine între ei. La această întâlnire care s-a ținut în parohia Toți Sfinții din Craiova au participat un număr de aproximativ o suta de tineri.

Întâlnirea s-a deschis cu un salut din partea organizatorilor pentru reprezentanții tuturor parohiilor din decanat și a continuat cu un moment intens de cateheză prezentat de către episcopul auxiliar de București, presfințitul Cornel Damian pe tema “A fi misionari, înseamnă înainte de toate a fi ucenici ai lui Cristos”. Tema și alte puncte de reflecție presentate cu această ocazie au fost inspirate din mesajul fostului Papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Tineretului de anul acesta.

Inspirându-ne din mesajul fostului Papă și lăsându-ne conduși de cele spuse de pastorul nostru Cornel Damian am încercat împreună să înțelegem mai bine ce înseamnă a fi misionari, cum putem să îl vestim pe Cristos semenilor noștri și nu în ultimul rând ce înseamnă a fi ucenici ai lui Cristos. Ca și introducere la cateheză episcopul s-a folosit de imaginea statuii imense care veghează deasupra orașului Rio de Janeiro, Isus cu brațele deschise, pentru a sublinia primirea calduroasă pe care Dumnezeu, în marea sa milostivire, o are față de toți oamenii. ”A fi misionari înseamnă a-L mărturisi pe Cristos”, ne spunea episcopul, și această marturie a credinței noastre trebuie să fie o mărturie că noi tinerii credem în Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Cunoscând care este credința Bisericii și dorind să fim ucenici ai lui Isus, ajutați de Sfântul Duh vom reuși să fim cu adevărat misionari. Cu ajutorul Duhului Sfânt, învățând să vorbim cu Dumnezeu, vom reuși să și vorbim altora despre Dumnezeu.

Tot în această zi am avut ocazia de a ne întreba cu toții “Cine ne-a transmis credinţa?”. Știm că la Botez, fiecare primește credința din partea lui Dumnezeu, este un dar pe care Dumnezeu ni-l face, un dar pe care trebuie să îl conservăm în inima noastră și pe care trebuie să îl dăruim altora. Fericitul Ioan Paul al II-lea scria: “Credinţa se întăreşte dăruind-o” (Redemptoris missio, 2). Lăsându-ne conduși de aceleași gânduri dedicate tinerilor ce se pregătesc pentru Ziua Mondială a Tinerilor de la Rio, am încercat să ne întoarcem puțin în trecutul istoriei noastre pentru a vedea cum s-a transmis credința, cum a ajuns până la noi, pentru a putea și noi la rândul nostru să o transmitem mai departe. Pentru a realiza acest lucru ne-a ajutat părintele Elio Filardo omi printr-o presentare dinamică și sintetică a fostelor întâlniri de tineri din decanatul de Craiova.

Într-un alt moment de reflecție, animat de părintele Lucian Bosoi omi, am încercat să vedem în concret ce înseamnă să raspunzi unei chemări din partea lui Dumnezeu. ”A evangheliza înseamnă a duce altora Vestea Bună a mântuirii şi această Veste Bună este o persoană: Isus Cristos”. Așa vorbește fostul Papă tinerilor de astăzi. Dar cine sunt acești ”altora”, cine sunt destinatarii misiunii de evanghelizare? Pot fi popoarele îndepărtate care nu au auzit niciodată de Isus Cristos, persoane care și-au părăsit credința renegându-l pe Cristos sau poate prietenul, colegul cu care te vezi în fiecare zi. Prin prezentarea câtorva vocații de misionari și misionare am putut vedea cum Vestea cea Bună poate ajunge la toate persoanele, până la marginile pământului, realizându-se astfel îndemnul lui Isus: “Mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile” (cf. Mt 28,19).
Întâlnirea s-a conclus cu un scurt moment de rugăciune în biserică. Dat fiind faptul că anul acesta este un an dedicat credinței, vizitând biserica Toți Sfinții din Craiova și îndeplinind cerințele prevazute de legile bisericești, toți participanții la această întâlnire au avut ocazia de a primi indulgență plenară. Încărcați de multe daruri spirituale și cu binecuvântarea episcopului fiecare s-a întors la casa lui. Unii pentru a-și continua misiunea pe care au primit-o de la Dumnezeu, alții pentru a-și continua căutarea.

Doi oblaţi români azi au aterizat în ţările unde au fost trimişi în misiune.
Părintele Lucian Bosoi a aterizat la Bucureşti cu avionul provenind din Italia. Acolo a trăit ultimii doi ani în cadrul comunităţii de formare din Vermicino (Frascati) unde, până acum, a fost angajat cu terminarea studiilor de licenţă în Teologia Pastorală, cu specializare în Teologia Educației. Evident că nefiind alte comunități oblate pe teritoriul Romaniei, pr. Lucian va face parte din Mănăstirea Sf. Eugen.
Celălalt oblat, fr. Valentin Vrînceanu, care mai târziu, spre seară, a aterizat la Roma, în ultimele luni a fost la Mărăcineni, unde a dat o mână de ajutor la întreţinerea clădirilor şi a contribuit la activităţi pe care comunitatea le-a realizat. Fratele Valentin în Italia va deveni membru al comunităţii Casei Provinciale din Vermicino.
Amândoi, fr. Valentin şi pr. Lucian, în această zi specială au avut posibilitatea să se întâlnească şi să se salute la Aeroportul Henri Coandă Bucureşti. La aceeaşi oră, episcopii şi Sf. Părinte Benedict al XVI-lea erau adunaţi la Roma pentru încheierea Sinodului care s-a ocupat de “noua evanghelizare”, o misiune care va fi prioritară chiar pentru cei doi misionari care vor fi solicitaţi mai concret să „aterizeze” zilnic pe terenul poporului la care au fost trimişi.

Parohia Naşterea Sf. Fecioare Maria din Huşi Corni, duminică 15 aprilie 2012, s-a bucurat s-o primească în biserica lui Cristos pe Antonia Denisa, care în timpul sf. Liturghii de la 9,30 a fost botezată de către pr. Lucian Bosoi, OMI. După celebrare, această nou-născută, întorcându-se spre casă împreună cu părinţi săi s-a întâlnit în curtea bisericii cu un alt botezat ca şi ea, Valentin Florin Vrînceanu. Acesta a primit şi el botezul de mic, iar crescând a trăit această consacrare în Congregaţia Misionarilor Oblaţi ai Mariei Imaculate. Şi dacă Antonia Denisa îşi trăia în mod inconştient primele clipe de viaţă creştină, fr. Valentin se pregătea să spună cu o oră mai târziu un „da” definitiv acelui Isus cu care a fost făcut una în ziua botezului.

La mănăstirea sf. Eugen a apărut un steag nou cu dungi albe şi albastre care se retrag lăsând un colţ pentru un soare mare, de un galben strălucitor, dotat cu ochi, buze şi nas. Acest steag, împreună cu melodiile latino-americane, iarba mate şi un pic de accent castilian, au fost aduse de fr. Valentin Vrînceanu din Uruguay unde a petrecut un an de misiune.

Pe 26 octombrie 2010 a plecat în Uruguay şi în această ţară a fost primit de către o comunitate din Cerro de Montevideo alcătuită din persoane care de care mai diferite aşa cum este obiceiul în toate comunităţile oblate. În Uruguay fr. Valentin s-a ocupat de întreţinerea centrelor educative ale Oblaţilor din această locaţie, Colegiu San Jose, Centrul Educativ Talitakum, două Grădiniţe, precum şi de celelalte structuri. În acest mediu misionar şi în cadrul comunităţii, „m-au ajutat să dezvolt - zice fr. Valentin - toate, sau aproape toate aspectele importante din viața unui frate în formare. În acest an am descoperit multe calităţi dar şi limite şi am încercat să le accept şi să le fructific în aşa măsură încât să pot desfăşura misiunea mea cu eficacitate. De asemenea în acest an am putut să verific capacităţile mele tehnice, să experimentez până unde pot să ajung, care sunt lucrurile care îmi reuşesc cel mai bine care sunt cele pentru care trebuie să investesc mai mult pentru a dezvolta calitatea şi care sunt cele la care trebuie să renunţ pentru că nu sunt de competența mea. Am simţit şi interesul de fi chemat să duc vestea cea bună nu numai prin cuvintele mele dar mai ales prin slujirea mea tehnică realizată cu calitate. Din punct de vedere pastoral m-am ocupat de animarea grupului de tineri din Parohia San Rafael, dar am dat şi o mana de ajutor în pastorația colegiului. Pentru a-i înţelege mai bine pe tinerii din Montevideo am urmat şi un curs de pastorație a tineretului organizat de Arhiepiscopia de Montevideo”.

Fratele Valentin s-a întors din Uruguay pe 27 noiembrie 2011 cu ceva în inima, o dorinţă, „dorinţa de a-i dărui toată viata lui Dumnezeu pentru a răspunde la acea iubire primordială pe care El o are pentru mine. În toţi aceşti ani am experienţa seriozităţii şi măreţiei proiectului pe care Dumnezeu îl are pentru mine. Sunt bucuros că pe tot acest parcurs am putut să mă descopăr pe mine însumi ca om cu calităţi şi defecte dar întotdeauna încrezător în harul lui Dumnezeu, având în inimă dorinţa de a privi lumea cu ochii lui Isus Răstignit. Sunt bucuros şi 'orgolios' să pronunţ acest 'Da' în fața lui Dumnezeu şi să consacru toata viața mea Lui, pentru a fi un instrument care să poată întâlni, încuraja, vindeca şi susţine pe cei săraci, fraţii mei cei mai iubiţi de către Dumnezeu şi de către Mireasa sa, Biserica".

Lucian Marius Bosoi OMI este preot! A fost consacrat pe 1 octombrie prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de hirotonire a PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti. Liturghia Euharistică în cursul căreia s-a ţinut rânduială de hirotonire a început la ora 11,00 în biserica Ss. Apostoli Petru şi Paul din Piteşti.
Adunarea liturgică a fost îmbogăţită de oameni proveniţi din alte judeţe şi din străinătate care au dorit să fie martorii acestui moment de har pentru pr. Lucian. Printre aceştia a fost şi pr. Nicola Parretta, superior provincial, însoţit de Oblaţi, preoţi şi seminarişti, precum şi de laici şi prieteni.
Iar familia de sânge a lui pr. Lucian s-a regăsit la Piteşti: părinţii, Dumitru şi Ana Bosoi, au venit din Huşi, şi fiica, Mădălina, din Italia. Au participat preoţii din decanatul de Craiova şi din alte oraşe din Arhidieceza de Bucureşti, şi de mai departe precum pr. Benone Butacu OFMConv., paroh la Parohia Naşterea Maicii Domnului din Huşi. Deci, biserica parohială mică de la sine, datorită acestei adunări numeroase, s-a făcut neîncăpătoare.
Preasfinţitul Cornel la predica a zis că „pentru a fi un autentic predicator al Cuvântului, preotul trebuie să fie înainte de toate un ascultător asiduu al Cuvântului lui Dumnezeu. Înainte de a predica el trebuie să asculte acest Cuvânt, şi când preotul predică Cuvântul pe care îl vesteşte răsună pentru el ca ucenic care îl ascultă pe învăţătorul său. Cuvântul lui Dumnezeu pronunţat fără ascultare, fără credinţă sau fără conştiinţă nu poate să facă altceva decât să împietrească inimile, chimval zângănitor, spune sf. Paul. Un cuvânt al unui preot spus fără credinţă împietreşte inima celor care ascultă, dar ceea ce este mai grav este faptul că împietreşte şi inima predicatorului”. Aşadar pr. Lucian, primind darul preoţiei este chemat să-şi reînnoiască permanent credinţa prin ascultarea zilnică a Domnului.
Rânduiala de hirotonire s-a desfăşurat în mod obişnuit şi după impunerea mâinilor de către episcop pe capul pr. Lucian, toţi preoţii prezenţi, la rândul lor au făcut acelaşi lucru. Printre aceştia a fost şi pr. Vincenzo Macchia, Oblatul care pe 8 decembrie 2010 a depus voturile perpetue împreună cu pr. Lucian. Amândoi, mai târziu, pe 8 ianuarie 2011, au fost hirotoniţi diaconi la Cosenza (Italia), totuşi pe 24 septembrie pr. Vincenzo fiind consacrat preot la Napoli a trecut mai devreme linia de hirotonire.
Privind evenimentul din această perspectivă, lumea din biserică ar putea fi considerată că fiind mulţimea care se înghesuie în preajma liniei de finiş a unei curse sportive pentru a vedea cine soseşte mai devreme, sau cel puţin cine ajunge până la capăt. Evanghelia totuşi învaţă că ucenicii lui Isus odată ce au fost chemaţi nu s-au aşezat la umbra unui copac, dar au mers, au mers după Isus. De aceea ar fi mai corespunzător a gândi că ieri lumea s-a adunat în proximitatea liniei de start, aşteptând să coboare Duhul Domnului asupra unui bărbat ca să fie gata pentru a coopera cu toţi ceilalţi creştini la realizarea misiunii apostolice. Astfel precum pe 1 octombrie a început luna misionară, tot pe 1 octombrie Duhul Domnului a coborât asupră pr. Lucian ca să fie preot pe linia de start.

Pe 8 decembrie 2010 Lucian Marius Bosoi şi Vincenzo Macchia erau la Cocciano în haine călugăreşti oblate şi sâmbăta 8 ianuarie 2011 la ora 18,00 se aflau la Cosenza îmbrăcând o albă în biserica Sf. Dominic. Era de faţă şi episcopul locului, ÎPS Mons. Salvatore Nunnari, arhiepiscop mitropolit de Cosenza-Bisignano şi administrator apostolic de Lungro care a prezidat celebrarea de hirotonire diaconală a celor doi Oblaţi. Cadrul liturgic al solemnităţii Botezului Domnului în care Isus Cristos se manifestă ca slujitor al lui Dumnezeu sugerează pregnanţa misionară a diaconatului. Lucian şi Vincenzo sunt chemaţi să anunţe săracilor vestea cea bună precum a făcut Domnul după ziua botezului său. 
Arhiepiscopul a început predica spunând: „îmi place să fac să răsune în această biserică, unde râuri de har curg prin lucrarea misionară a Oblaţilor ai Mariei Imaculate, ecoul testamentului Sfântului Eugen de Mazenod: ‚între voi, caritatea, caritatea şi în afară zelul pentru mântuirea sufletelor”. Mons. Nunnari a precizat cât „de actual să fie acest strigăt al inimii lui Eugen” care exprimă inima Bisericii şi slujirea evanghelizării adresată tuturor popoarelor. „Fără iubire reciprocă nu este spirit de familie şi fără familie nu este Biserică” şi a mai adăugat „fără iubirea familiei nu suntem buni de nimic şi prin această iubire casa devine raiul pe pământ. […] De acest spirit veţi umple oameni şi locuri unde Domnul vă va trimite prin ascultarea faţă de superiori voştri”. 
De fapt dacă tot se vorbeşte de loc Lucian şi Vincenzo pentru a ajunge la Biserica Sf. Dominic şi la acest moment de har au făcut 500 de km. Atât este de la Frascati până la Cosenza unde anul trecut Vincenzo şi-a trăit experienţa pastorală. În cadrul comunităţii oblate a activat în misiunea tineretului care se desfăşoară în dieceza învecinată de Sf. Marco Argentano şi în oraşul Cosenza a colaborat cu pastoraţia tineretului. 
Deci Oblaţii nu au ales biserica Sf. Dominic ca să fie hirotonirea pentru că este un lăcaş frumos din anul 1400 unde mulţi tineri au ambiţia de a celebra căsătoria lor. Motivul este misiunea, faptul de a putea împărtăşi o bucurie atât de mare cu persoanele la care Oblaţi sunt trimişi. Este evident, atunci, că la hirotonirea lui Lucian şi Vincenzo a participat o familie bisericească care creşte însufleţită de iubirea reciprocă. 
Înalt Preasfinţitul le-a mai urat ceva lui Lucian şi Vincenzo: „aduceţi-vă aminte că ceea ce azi vă este încredinţat, funcţia ministerială sau diaconia, va rămâne ca bază şi temelie a întregului minister care vă va fi încredinţat după hirotonirea prezbiterală. Fără acest spirit nu este putere în Biserica nici nu se justifică ministerul ierarhic”. 
Deci pentru pr. Lucian Marius Bosoi şi pr. Vincenzo Macchia urmează ministerul preoţiei. Probabil, dacă şi pentru această ocazie se va stabili locul urmărind criteriile adoptate până acum cei doi ar trebui să zboare în Senegal, fiind un mediu semnificativ pentru pr. Lucian. Totuşi înainte de a rezerva un bilet de avion, mai bine să ajungă invitaţia.