Baza sportivă Sf. Eugen‎ > ‎Omisat‎ > ‎Ştiri‎ > ‎Arhiva ştiri‎ > ‎

Viaţa este frumoasă

Luna iulie, este luna în care mulţi copii îşi petrec o parte din vacanţa de vară, la munte, la mare sau la bunicii aflaţi în altă localitate, împreună cu întreaga familie, unde se distrează, uită de problemele care apar la tot pasul, se bucură de soare şi de toate frumuseţile pământului.
Pentru copiii şi tinerii care nu au avut această posibilitate materială de a-şi petrece vacanţa în tabere sau excursii, în perioada 15-25 iulie, în Roman (Neamţ), s-a desfăşurat campusul cu tema „viaţa este frumoasă”, organizat de Biserica Ortodoxă Precista Mare din localitate în colaborare cu Misionarii Oblaţi ai Mariei Imaculată.
S-au înscris un număr de aproximativ 120 de copii şi tineri cu vârsta cuprinsă între 10 şi 20 ani iar zilnic au fost prezenţi în jur de 80 persoane.
Acţiunea s-a petrecut în incinta Spitalului Municipal Roman (spitalul vechi, într-o aripă dezafectată) atât în curte, pe scări cât şi în câteva săli.
Campusul a început sâmbătă cu un moment de cunoaştere. Activitatea s-a desfăşurat zilnic, cu excepţia zilelor de duminică, între orele 9,30-12 şi 16-18 şi a început şi s-a sfârşit de fiecare dată cu câte o rugăciune la Duhul Sfânt, rostită de cei prezenţi şi cu intonarea imnului campusului „Cân
d viaţa 
ne pare”.
Toţi participanţii au fost împărţiţi în 4 echipe, au primit fiecare câte o eşarfă de culoare diferită si anume roşie- Trandafirii roşii, albastră – Fulgişorii albaştri, verde – Spiriduşii verzi şi galbenă – Zâmbete de soare. Fiecare grupă şi-a confecţionat un steag, având simboluri reprezentative, acesta fiind prezent în mijlocul lor pe tot parcursul manifestărilor zilnice.
Programul campusului a cuprins cântece în limba română cât şi în italiană, dansuri şi jocuri conduse de animatorii care au dat dovadă de multă pricepere. La acest grup de animare au luat parte tineri din parohia Precista Mare, din grupul Impact cât şi tineri catolici din Roman, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Florenţa şi Bologna. Printre ei eram şi eu care m-am născut la Roman iar acum trăiesc la Târgu Jiu, dar din când în când mă întorc acolo unde am petrecut tinereţea.
În fiecare zi a fost câte o temă reprezentată printr-o mică scenetă semnificativă, după care au urmat discuţii libere pe fiecare grup în parte.
În aceste zile cu toţii am înţeles că „viaţa nu ne aparţine” că „viaţa este un dar sacru” de la bunul Dumnezeu, că „viaţa este un dar de dăruit”.
În biserica Precista Mare a fost celebrată într-o dimineaţă o Sf. Liturghie pentru toţi cei prezenţi la campus, pentru ca Bunul Dumnezeu să lumineze şi să umple sufletele tuturor cu haruri îmbelşugate.
O implicare deosebită în desfăşurarea acţiunilor au avut-o şi animatorii, care alături de Oblaţi au reuşit să păstreze ordinea şi să imprime asupra micuţilor o anumită disciplină.
Duminică 23 iulie, nu a fost zi de campus, dar după amiază animatorii s-au întâlnit la Casa OMI, unde împreună cu misionarii Oblaţi au finalizat programul festiv ce avea să încheie aceste zile minunate. După stabilirea ultimelor detalii, s-a luat cina pregătită de Giuliana, Marco şi Rita, trei persoane din Florenţa care anul acesta au luat decizia de a trăi concediul lor în România în slujba celorlalţi. Întâlnirea s-a încheiat seara cu frumoase cântece şi jocuri.
Am remarcat în aceste zile prezenţa activă a Alexandrei, o tânără de 18 ani, elevă în clasa a XII-a, mobilizată într-un cărucior, pe chipul căreia am văzut lacrimi de bucurie, participând efectiv aproape la toate activităţile campusului.
Munca tuturor a fost răsplătită cu mici daruri oferite de biserica ortodoxă. Bucuria s-a văzut pe chipul fiecărui copil, simţindu-se ca făcând parte din aceeaşi mare familie.
Campusul a fost încheiat printr-o serbare, care a cuprins un frumos program artistic susţinut de fiecare grupă în parte, constând în prezentarea mascotei, intonarea imnului propriu şi o mică scenetă având ca temă „Viaţa, un dar de dăruit”. Imnul şi scenetele au avut nevoie de multe repetiţii pentru ca totul să iasă bine. Sala de spectacol, decorată cu ghirlande din hârtie creponată şi pavazată cu fotografii ce au surprins anumite momente din aceste zile fierbinţi, a fost amenajată pe scările spitalului şi s-a dovedit a fi neîncăpătoare, având ca invitaţi părinţii şi prietenii celor care au fost antrenaţi în acest campus. Copiii şi-au lăsat deoparte emoţiile şi timiditatea şi a încercat fiecare să-şi pună talentele în valoare.
Serbarea a continuat în centrul oraşului, în faţa statuii lui Roman Muşat, unde într-o atmosferă plină de veselie s-a continuat cu numeroase cântece atractive şi dansuri.
Celor implicaţi li s-a alăturat o mulţime de admiratori, mari şi mici, care au răsplătit cu aplauze prestaţia copiilor.
Animatorii au încheiat spectacolul cu un dans foarte frumos.
Înainte de despărţire, toţi copiii şi-au înmânat mici cadouri unii altora, confecţionate de mâinile lor, tot ca o dovadă a celor învăţate şi anume că „viaţa este un dar de dăruit”.
În aceste zile toride, m-am confundat cu aceşti copii şi tineri plini de viaţă, care şi-au lăsat toate problemele acasă şi i-am auzit de nenumărate ori strigând din toată inima şi cu toată forţa că „viaţa este frumoasă”.
Zilele petrecute împreună s-au scurs repede dar amintirile plăcute au rămas în sufletele tuturor. A fost o experienţă frumoasă, în care zâmbetul şi voia bună nu au lipsit.
Am înţeles cum putem dărui puţin din viaţa noastră, prin mici gesturi de amabilitate, printr-un sfat bun dat celui aflat în dificultate, prin a împărţi din bunurile primite şi altora.
Am învăţat că putem merge înainte, pe drumul vieţii, numai călăuziţi de Isus care este “calea, adevărul şi viaţa”, fiind convinşi că suntem toţi un singur trup şi un singur suflet în Cristos.
 
Gabriela STAVRI 

Comments