Baza sportivă Sf. Eugen‎ > ‎Omisat‎ > ‎Ştiri‎ > ‎Arhiva ştiri‎ > ‎

„Căutând vei descoperi că... împreună-i mai frumos!”

„Căutând vei descoperi că... împreună-i mai frumos!” a fost titlul campusului pentru copii şi tineri desfăşurat între 29 iulie– 6 august în comunitatea Misionarilor Oblaţi ai Mariei Imaculate din localitatea Mărăcineni (Argeş). Participanţii, cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani, provenind din Mărăcineni, Mioveni, Miceşti, Coleşti, Ciumeşti şi Piteşti au fost în număr de 80. Scopul acestui campus a fost acela de a demonstra că se pot construi adevărate prietenii în ciuda diferenţelor existente care de multe ori sunt cauză de prejudecări şi de respingere. Organizatorii au fost pr. Giuseppe Rubino omi cu novicii din comunitatea oblată din Mărăcineni ajutaţi de un grup de animatori din Parohia catolică din Piteşti şi de trei voluntari italieni. Prin diversele activităţi propuse s-a reuşit să se creeze un climat de comuniune şi de acceptare reciprocă ce a permis fiecăruia să descopere că într-adevăr … „împreună-i mai frumos!”.

Împreună cu alţi doi animatori m-am ocupat de un grup de copii, care, urmând firul unei poveşti s-au împrietenit între ei, s-au jucat, au desenat, au cântat şi au dansat împreună. Deşi erau cei mai mici dintre toţi s-au integrat uşor în întregul grup de participanţi, trăind împreună câteva zile de vară senină. În aceste zile m-am făcut mic cu cei mici pentru a mă face înţeles, m-am făcut prieten pentru ei, ajutându-i să trăiască într-o acceptare reciprocă. (Lucian)

Animând grupul de tineri cu vârste între 14-20 ani, ceea ce m-a atins în mod deosebit a fost dorinţa lor de a trăi o adevărată prietenie, bazată pe respect şi încredere. Aceasta am încercat să o trăim timp de şase zile, iar prin realizarea scenetei campusului, am descoperit că: împreună-i mai frumos, aceasta m-a făcut să trăiesc mai bine prietenia şi comuniunea cu ceilalţi, depăşind diferenţele de vârstă sau de idei, iubind pe fiecare în parte aşa cum este, fără a încerca să-l schimb. ( Nicuşor)

"A sluji e o datorie dar a iubi e o bucurie”. Sunt cuvinte prea sărace pentru a putea exprima tot ceea ce am trăit în acest campus. Dar, totuşi, am ales această expresie pentru că încă odată  mi s-a confirmat primul lucru de care au nevoie tinerii şi copiii de astăzi: nevoia să fie iubiţi. Cum se poate realiza acest lucru într-o perioadă atât de scurtă?! Doar împreună, căci ... Împreună-i mai frumos!, datorită faptului că iubirea nu are nevoie de timp pentru a se putea manifesta ci de oameni care se lasă cuprinşi de ea pentru a o putea manifesta. (Bonifaciu)

"Fratele e darul nostru…” Aşa spunea refrenul imnului campusului! Pentru mine experienţa mai importanta a fost aceea de a descoperi, împreună cu copiii, că este important să vedem că există cadouri şi în afara zilelor de naştere sau ale Crăciunului, că într-adevăr fiecare persoană, în fiecare zi, este un dar pentru ceilalţi, că noi înşine (deşi uneori este cam dificil să-l crezi) suntem cadouri pentru cei din jur. Trebuie să preţuim fiecare persoană în parte, în aşa fel încât fiecare copil şi tânăr să fie un prieten: orice om are dreptul la iubirea şi prietenia noastră, fără ca noi să facem o selecţie personală a celor simpatici, a celor mai inteligenţi şi….aşa mai departe! Această deschidere faţă de toţi nu este uşoară şi presupune o curăţie a inimii dar când înţelegi valoarea acestui stil de relaţionare la care Isus ne împinge şi îl pui în practică atunci descoperi că fundamentul acestui îndemn evanghelic este dorinţa divină de a ne copleşi cu nenumărate daruri care, în sfârşit, sunt bucuria vieţii! (Adrian)

Dacă ar trebui să caracterizez experienţa mea din campus printr-un cuvânt, cred că cel mai potrivit ar fi cuvântul inedită. A fost, de fapt, prima de acest gen şi aceasta mai ales pentru că rolul meu a fost de a ajuta la animarea grupului celor mai mici, numit „Inimioare calde” care aveau vârste cuprinse între 5 şi 9 ani. La început m-am gândit că va fi foarte greu dar la sfârşit s-a revelat mai uşor decât mă aşteptam. Cu cei mici ajunge să fii simplu şi să îi faci să se simtă bine şi… imediat sar pe tine, însă ceea ce e mai important este ca să faci totul cu iubirea cu care Isus a iubit copiii, doar aşa oboseala de a pune împreună douăzeci de copii se poate transforma în bucurie. Se poate spune aşadar că sunt obosit dar şi foarte bucuros şi mulţumit; mulţumit de zâmbetul chiar şi al unui singur copil pe care am reuşit să îl fac fericit. Şi ce este mai frumos decât zâmbetul unui copil! (Alfred)

Iată-ne din nou în România, de această dată în calitate de animatori la o tabăra de copii. A fost o săptămâna intensă şi o întrecere interesantă: „căutând vei descoperi că… împreună-i mai frumos” şi într-adevăr a fost chiar aşa! Spaţiul fizic în care s-au desfăşurat întâlnirile şi jocurile în cursul săptămânii a devenit un loc virtual unde diferenţele se şterg şi cad toate acele cruste ale unei vieţi materialiste… şi se devine din nou capabili de a se abandona cu simplitate Iubirii şi se re-naşte începând cu întâlnirile inimilor şi cu acele priviri dezarmante ale acestor copii. (Giovanna şi Giacomo)

Pentru mine a fost o continuă dăruire, răsplătit de afecţiunea acestor copii ce sunt în stare să-ţi demonstreze că pentru ei eşti important… şi mai frumos a fost tot ceea ce împreună cu alte persoane, urmând logica de grup şi a punerii în comun a sentimentelor noastre, ne-a făcut să devenim mai uniţi în realizarea campusului, şi ne-a permis să creem noi şi frumoase prietenii şi multe altele deoarece…ÎMPREUNĂ E MAI FRUMOS! (Francesco)

Comments