Baza sportivă Sf. Eugen‎ > ‎Omisat‎ > ‎Ştiri‎ > ‎

O săptămână în două tabere

postat 1 aug. 2009, 05:47 de Sf. Eugen De Mazenod   [ actualizat la 1 aug. 2009, 12:59 ]
De unde o luăm pentru a povesti ceea ce s-a întâmplat de pe de 21 iulie? S-ar putea spune pur și simplu că patru tineri din Italia provenind din zona Florenței și Caserta au venit în România însoțiti de un Oblat, pr. Antonio D’Amore. Și până aici se poate spune ca este ceva obișnuit, fiind a treia oară când tinerii din Florența aparținând Movimento Giovanile Costruire (MGC) vin în România pentru a petrece un timp scurt la mănăstirea Sf. Eugen. De data aceasta cu ei este și o fată, Chiara Gerbino, dintr-o zonă a Italiei, dintr-o localitate numită Santa Maria a Vico. Dar cine sunt ceilalţi? Giovanni Coppini, singurul băiat din grup, însoțit de Chiara Mannocci din Prato și Giuditta Corbizi Fattori din Scandicci. La Mărăcineni rămân numai câteva zile, adică, până pe 23 iulie, zi de plecare și de despărțire.
Amândouă au ajuns foarte repede precum momentul sosirii la Slatina și la Râmnicu Vâlcea. În aceste două orașe ospitalitatea este asigurată de două comunitățide surori: Institutul Neprihănitei Zămisliri a Preasfântei Fecioare Maria de Lourdes și Surorile Carităţii a Sfintei Ioana Antida.
Se poate spune că motivul acestei deplasări este comun pentru că ambele grupuri au fost chemate să se implice în animarea unei tabere pentru copii între 7-11 ani. La Râmnicu Vâlcea, Giovanni Coppini, Chiara Mannocci și pr. Elio, imediat după primirea din partea surorilor Carității, au intrat în atmosfera taberei primindu-i pe copiii care au început să ajungă sub canicula de după-amiază.
În schimb Chiara Gerbino, Giuditta Corbizi Fattori, pr. Damian și pr. Antonio au avut aproape o zi întreagă de acomodare în casa surorilor Neprihănitei Zămisliri a Preasfântei Fecioare Maria de Lourdes. A doua zi iată că a început tabăra și povestea lui UBE preluată de la oratoriul don Bosco din Constanța. Interesul și pasiunea pentru întâmplările lui Ube au crescut din zi în zi împreuna cu entuziasmul de a lucra împreuna și de a se răcori din când în când în piscina amenajată în grădina comunității.
Probabil și copiii care au participat la mini-tabăra din Vâlcea ar fi dorit să se ude un pic mai mult, dar în curtea casei surorilor abia a fost spațiu suficient pentru a desfașura ștafetele între cele trei împărății amintite în povestea „mâinile vesele”.
Poate că la Râmnicu Vâlcea s-au bucurat și vecinii care din când în când cercetau cu atenție din înalțimea blocurilor isprăvile vesele ale copiilor. Probabil că la Slatina nefiind blocuri în apropiere vecinii au rămas nedumeriți neputânt depăși gardul care înconjura copiii ale căror glasuri amuzate suspendau liniștea cartierului.
Vestea a ajuns până la Râmnicu Vâlcea încât cei trei, fermecați de curiozitate, au ajuns în Slatina și au sunat la poarta surorilor.

Comments